Secretele atracţiei între sexe: creierul evaluează fulgerător calităţile potenţialilor parteneri

Când vedem pentru prima dată o persoană, în anumite zone ale cortexului prefrontal are loc, cu o viteză uimitoare – într-un interval de ordinul milisecundelor –  un proces prin care sunt evaluate calităţile fizice şi se decide dacă persoana respectivă este sau nu cea potrivită.

Un studiu realizat în Irlanda, la Trinity College – Dublin, a analizat aceste procese, fiind primul studiul care utilizează date colectate în cursul unor întâlniri reale între bărbaţi şi femei care se vedeau pentru prima oară.

• 1 din 10 copii, victimă a violenței în primele două luni ale anului școlar
• Unde au dispărut grădinițele de stat din România?

Cercetătorii au recrutat 78 de femei şi 73 de bărbaţi, cu toţii heterosexuali şi care nu erau implicaţi în relaţii amoroase, şi i-au invitat să participe la o sesiune de speed dating, în cadrul căreia fiecare participant făcea cunoştinţă, pe rând, cu mulţi participanţi de sex opus şi vorbea cu fiecare timp de 5 minute. După încheierea fiecărei convorbiri, fiecare participant nota, pe un formular, cu care dintre cei cunoscuţi în acea seară ar fi dorit să se mai întâlnească şi altă dată.

Dar, înainte de sesiunea de speed dating,cercetătorii au scanat creierele a 39 de subiecţi şi au înregistrat (cu ajutorul rezonanţei magnetice funcţionale) activitatea creierelor voluntarilor atunci când aceştia vedeau fotografii ale unor persoane pe care urmau să le întâlnească la evenimentul de speed dating (şi pe care nu le cunoşteau încă).

În cursul scanării, voluntarii au avut la dispoziţie câteva secunde pentru a indica, pe o scară de la 1 la 4, cât de mult ar dori să se întâlnească cu respectiva persoană; au dat, de asemenea, note care arătau cât de atrăgătoare li se pare fizic fiecare persoană şi cât de agreabilă o consideră.

După câteva zile, la evenimentul de speed dating, voluntarii au făcut cunoştinţă, faţă în faţă, cu persoanele pe care le văzuseră în fotografii.

S-a constatat că, în majoritatea cazurilor, alegerile făcute de subiecţi pe baza fotografiilor se potriveau cu cele făcute după ce cunoscuseră realmente persoanele respective. În 63% dintre cazuri, dorinţa de a se întâlni cu o persoană văzută în fotografii s-a potrivit cu decizia „reală” – cea luată după 5 minute de discuţie cu acea persoană.

Analiza activităţii cerebrală corelată cu aceste decizii a oferit informaţii surprinzătoare. Cercetătorii au observat că există o legătură între deciziile participanţilor la experiment şi o anumită regiune din cortexul prefrontal medial, numită cortexul paracingulat. Această regiune a prezentat o activitate mai intensă atunci când voluntarii au văzut fotografii ale unor persoane pe care, ulterior, la sesiunea de speed dating, le-au trecut pe lista celor pe care ar fi vrut să le revadă. Cercetătorii cred că această regiune cerebrală este implicată în compararea opţiunilor prezentate cu alte opţiuni sau cu un fel de „standard” mental.

În schimb, o altă regiune, cortexul prefrontal ventromedial, situat în apropierea frunţii, se activează atunci când paticipanţii priveau chipurile care li se păreau atrăgătoare. Interesant a fost faptul că maximum de activitate în această zonă s-a înregistrat atunci când voluntarii se uitau la  fotografii ale unor feţe pe care majoritatea subiecţilor le găseau atrăgătoare. Când un voluntar vedea o figură care i se părea atrăgătoare, dar care nu primise note prea mari de la ceilalţi voluntari, se activa o altă regiune: cortexul prefrontal rostromedial, situat mai jos decât cel ventromedial.

Lucrurile se leagă, deoarece se ştie că zona cortexului frontal rostromedial are un rol important în deciziile de ordin social. Printre altele, aici se evaluează cât de asemănătoare este o persoană cu subiectul. Având în vedere faptul că oamenii tind să considere mai atrăgători ca potenţiali parteneri pe cei care le seamănă, este ca şi cum cortexul prefrontal rostromedial ar spune: ”Iată, această persoană e potrivită pentru tine!”

Specialiştii cred că există două paliere de interpretare a rezultatelor. Pe primul palier, concluzia ar fi că suntem destul de superficiali când vine vorba despre alegerea partenerilor: în primele câteva milisecunde, creierul evaluază cât de atrăgătoare fizic este persoana nou-cunoscută. Dar, în următoarele milisecunde, cortexul frontal rostromedial duce lucrurile la un nivel mai profund şi se întreabă: „Da, dar este oare compatibilă cu mine?”

E vorba despre două procese separate, dar care au amândouă loc în creier, de fiecare dată când facem evaluările iniţiale despre o persoană pe care tocmai am cunoscut-o.

Sursa: Live Science